Portretul unei învingătoare: Cristina Curt, tânăra care a demonstrat că determinarea înseamnă reușită

Detalii: Categorie: Comunicate de presa; Creat: Vineri, 02 August 2019 10:52; Ultima actualizare: Vineri, 02 August 2019 11:16; Accesări: 4607

Călărași, 2 august 2019 – Poveștile de viață ale copiilor intrați în sistemul de protecție specială sunt cu adevărat speciale, mai ales atunci când devin adevărate modele de reușită pentru copiii cu care viața a fost nedreaptă.

În materialul de față, ne-am propus să vă prezentăm o tânără rezidentă a centrului SERA, din subordinea D.G.A.S.P.C. Călărași. Numele ei este Cristina Curt, are 19 ani și a intrat în sistemul de protecție specială de la vârsta de 6 luni. Chiar dacă viața i-a arătat că este crudă, încă din primele luni de viață, Cristina a luat această lecție ca pe o provocare. A trecut prin momente în care credea și poate chiar era desconsiderată de unii dintre semenii săi, doar pentru simplul fapt că provine dintr-un centru de copii, dar asta nu a făcut-o să abandoneze ideea că prin muncă poți reuși, lucru insuflat de educatorii săi.

Se descrie ca fiind o tânără sigură pe ea, care a realizat, încă de când era clasa a V-a, că trebuie să învețe, pentru a reuși în viață. Și, până acum, a demonstrat din plin acest lucru.

Beneficiara Centrului SERA Călărași, Cristina Curt, a absolvit, în această vară, Seminarul Teologic Liceal Ortodox ,,Sfânta Filoftea”, din județul Ilfov și, în urmă cu o săptămână, a trecut cu brio de examenul de admitere la Universitatea București. Și cum nimic nu este întâmplător, ținta propusă de a merge să studieze asistența socială și-a schimbat-o imediat după ce a predat lucrarea de atestat, Icoana Sfinților Părinți Ioachim și Ana, împreună cu Fecioara Maria, realizată pe foiță de aur.

Această pictură avea să îi schimbe cursul vieții, după cum ne-a povestit Cristina:

,,Încă din liceu mi-am propus să studiez asistența socială, dar dupa pictarea icoanei pentru atestat, în clasa a XII-a, profesorii mei de religie m-au încurajat să merg pe această ramură de educație, deoarece au spus că am înclinație. Așa m-am hotărât să dau examen la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secțiunea Artă Sacră, din cadrul Universității București. Am susținut două probe: examen psihologic și desen, fiind admisă direct pe locurile fără taxă. Absolvenții specializării Teologie Artă Sacră pot deveni pictori bisericești, restauratori de biserici sau de pictură bisericească, dar doresc să urmez și masterul pe domeniul artă sacră.

Se pare că nimic nu e întâmplător în viață și parcă a existat o predestinare de a urma această cale. Până săptămâna trecută, uitasem de o întâmplare petrecută în urmă cu câțiva ani. Pe o măicuță, ce îmi va fi profesoară la această facultate, am cunoscut-o pe când aveam 13-14 ani, în preioada în care a venit în practică cu studenții săi, pentru a restaura picturile Catedralei Sf. Nicolae din Călărași, biserica unde eu cântam la strană. M-a încurajat, de pe atunci, să vin la facultatea aceasta și, când ne-am întâlnit zilele trecute la universitate, m-a recunoscut și s-a bucurat nespus că am urmat calea pe care mi-a propus-o.

M-a încurajat foarte mult rezultatul obținut, este o împlinire sufletească, pentru că mi-am demonstrat că pot. Eu am realizat încă de prin clasa a V-a că vreau să fac ceva cu viața mea. Colegilor mei din sistemul de protecție specială vreau să le spun că este foarte important să aibă un țel în viață, să știe ce vor, încă de când sunt pe băncile școlii și să nu fie descurajați că se află într-un centru, pentru că noi suntem mult mai privilegiați de stat, față de alți copii.

Avem mult mai multe șanse să reușim.

Cât am fost la liceu, lumea nu m-a privit cumva anume, pentru că veneam dintr-un centru, ci a apreciat ambiția și curajul meu. Am avut o perioadă în care mi-era rușine să spun că sunt dintr-un centru de copii, dar am sesizat că nu e bine că gândesc așa, și că, din contră, trebuie să schimb părerea oamenilor referitoare la copiii din centru: că ei nu reușesc pentru că nu sunt cuminți, pentru că nu învață, etc.. Mi-am propus să dovedesc că nu e chiar așa. Dacă vrei cu adevărat ceva, reușești! Pentru că, și copilul din familie greșește, și el are eșecuri, și el îi supără pe părinți și consider că noi suntem mult mai iubiți de Dumnezeu. Mulți copii care provin din familii nu au posibilitatea să facă o facultate, pentru că nu pot fi susținuți financiar. Pe când nouă ne sunt plătite facultatea, căminul, suntem sprijiniți pentru a ținti mai sus. Am simțit că lumea ne ajută, ne încurajează și ne susține, și mă refer aici, atât la oamenii din centru, cât și la cei din afara sistemului.

Cel mai important este să fii perseverent, sa înveți, să ai rabdare și, chiar daca ai un mic eșec, trebuie să știi să accepți că poți și pierde, dar să ai curajul să mergi mai departe!”

Compartiment Relații cu Publicul